Acum vreo 3 săptămâni discutam cu colegele mele și am decis ca eu să vin în Irlanda pentru a rezolva câteva lucruri legate de munca noastră, iar apoi am decis ca dacă tot bat atâta drum să stau puțin mai mult, să am ocazia să cunosc mai bine cultura irlandeză. După câteva aventuri cu bilete de avion, inițial ar fi trebuit să stau o lună in Irlanda (din greșeală desigur), m-am pornit la drum. Am zburat pe ruta Cluj-Budapesta-Dublin, și noroc cu aeroportul din Budapesta că oferă wi-fi gratuit, deci nu m-am plictisit. Am ajuns în Dublin pe la ora 21, iar în doar 5 minute am găsit un autobuz care să mă ducă până în centru cu doar 2,2 euro: autobuzul 41 pentru cei care vor ajunge pe aici. M-am suit in dubledecker-ul galben, la etaj desigur și am urmărit tineri irlandezi care ieșeau în oraș și erau cam praf de la alcool și care băgau în ei alcool și în autobuz. Asta mi-a cam adus aminte de români, numai că noi nu suntem așa gălăgioși.
Istorie şi…puţină bere
Centrul Dublinului mi-a dat o senzație ciudată care mă mâna, din primul moment, să mă mut aici. Însă eram prea obosit să gândesc clar. Am dormit la o gașcă de români care au fost draguți să îmi imprumute canapeaua lor. Următoarea dimineață am luat la pas orașul, mi-am luat o hartă și am început să umblu ca nebunul. Dublin este un oraș frumos, nu este spectaculos precum Edinburgh sau New York, dar are un aer misterios. Primul obiectiv pe care l-am vazut a fost Trinity College, cel mai vechi și cel mai important colegiu din Irlanda (universitate). Campusul m-a impresionat prin mărimea, facilitățile și energia pe care o distribuie. M-am pierdut printre miile de studenți de aici, visând că ce bine ar fi fost să termin universitatea în Dublin. Am văzut şi Cartea lui Kells, 4 manuscrise care cuprind 4 evanghelii. Este impresionantă și foarte mulți turiști vin să o vadă. Următorul obiectiv a fost Temple Bar, o zonă pietonală plină cu baruri, restaurante și alte facilități extraordinare. Aici am servit și eu prânzul tradițional Irlandez, Fish&Chips și am băut un Guinness cu 50% reducere pentru că eram străin. Partea proastă e că Irlanda e cam scumpă așa că prânzul, berea si bacșișul au fost 15 euro.
Castelul din Dublin, construit între 1208 şi 1220
Apoi am continuat cu vizitele: zona medievală – cu multe influențe din partea vikingilor, apoi castelul din Dublin și catedrala St. Patrick. Ultimele obiective vizitate au fost un parc uriaș și muzeul național, unde am intrat gratuit și unde poți să vezi absolut toată istoria irlandei (foarte frumosă) și multe altele. E un muzeu unde poți să pierzi o zi întreagă. Nu am umblat prin magazine pentru că v-am zis, prețurile sunt mari. Însă am mai lăsat ceva de vizitat, lucru pe care o să îl fac luni când mă intorc în Dublin, și anume fabrica Guinness, cel mai important obiectiv turist din zonă.
Un rai verde
Următoarea zi am plecat spre Bundoran, în partea vestică, pe malul oceanului. Aici era de fapt destinația mea, și aici se vor întampla lucrurile pentru care am venit în Irlanda. Să vă zic de drum: eram rupt de obosit, dar nu am putut închide un ochi, e magnifică țara asta, e verde peste tot, e o peluză perfectă, mi-aș dori să găsesc și la noi astfel de localități, măcar una. Peisajele sunt superbe, parcuri eoliene, râuri, lapte și miere și nu chiar. Fără să știu, am intrat și in Irlanda de Nord, lucru pe care l-am realizat după ceva vreme, dar nu există o graniță propriu-zisă, deci nu ne-a întrebat nimeni nimic, cu toate că eram într-o altă țară deja. Ajuns în Bundoran, am aflat că de fapt vom locui câţiva km mai departe, la un hotel pe malul oceanului. Și aici am fost impresionat de oamenii care sunt atât de prietenoși, încât iți vine să rămai aici sau să-i duci cu tine acasă. Nu putea să lipsească Guinessul și un PUB irlandez, unul adevărat.
Albastrul oceanului şi verdele irlandez, o combinaţie perfectă
Trezit puțin mai devreme, am admirat priveliștea minunată care îți taie răsuflarea, asta în timp ce luam micul dejun. Apoi ziua am dedicat-o muncii, rezolvând o mare parte din lucrurile pentru care am venit. Am fost mai rapizi, așa că gazdele noastre au decis să ne plimbe puțin. Ne-am dus de-a lungul coastei unde am văzut valuri de cel puțin 10 metri și surferi care nu au fost speriați de frig. Apoi am mers într-o zonă pe care eu am recunoscut-o de la TV, era zona în care Jeremy Clarkson (Top Gear) a reușit să urce un munte cu un Land Lover Discovery. Extraordinară priveliște, a și uitasem, am mai vizitat un mormânt vechi de peste 5000 de ani, un monument din pietre uriașe foarte bine păstrat. Spre seară am rezolvat ultimele probleme și apoi am mai profitat de un Guiness și de o cină irlandeză. Mâine plec spre Dublin unde o să mai stau o zi, iar apoi mă întorc acasă.
Cu ce mă întorc acasă
Irlanda e o ţară magnifică, frumoasă și verde. Oriunde întorci capul o să găsești verdeață. O altă chestie tare e că au adoptat foarte multe elemente din alte culturi. Am fost invitat la un Jam Session cu o trupă locală de Jazz care folosea și tobe de origine africană.
M-aș muta aici? Da, cu siguranță, dar au și ei problemele lor. Un premier care e beat mai tot timpul și o criză financiară mai mare decât a noastră. Sunt 4 milioane de irlandezi și doar anul ăsta au acumulat o datorie de peste 35 de miliarde de euro, când au salvat o bancă. Dar nu se plâng, spun că pun osul toți și în câțiva ani vor trece peste.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Satul în care am stat și hotelul care avea un jacuzzi pe acoperiș.
Mă bucur că am ajuns aici, că am rezolvat tot ce mi-am propus și acum știu sigur că vor mai veni și alții să descopere cultura irlandeză. Am petrecut puțin timp fâcănd toate astea pentru că am fost foarte ocupat, dar mi-am găsit 1-2 ore pe zi să mă bucur de această minunată țară. De mâine mă pun să caut Bushmill’s, cineva anume mi-a făcut o cerere specială pentru un whiskey autentic.
Acasă